Articol publicat în Libertatea, în data de 17 Octombrie 2025.

Decizia recentă a președintelui Nicușor Dan de a-l numi pe dl. Ludovic Orban în funcția de consilier prezidențial, cu rang de ministru, a surprins și a nedumerit o parte a opiniei publice. Pentru mulți dintre cei peste 6,2 milioane de români care l-au votat la alegerile din 18 mai 2025, această numire este în contradicție cu speranțele care au însoțit votul lor.

O astfel de decizie nu poate fi tratată superficial, pentru că ea transmite un mesaj politic și moral. În mod firesc, oamenii se întreabă: care sunt criteriile pe baza cărora sunt aleși consilierii prezidențiali? Ce valori și ce direcție politică se consolidează prin astfel de numiri?

Dl. Ludovic Orban este, fără îndoială, o figură cel puțin controversată a vieții publice românești. Mulți dintre cei care nu au uitat perioada guvernării sale din 2020 își amintesc restricțiile severe impuse la începutul pandemiei, inclusiv interdicția de a participa la slujba de Înviere în aprilie 2020 – o decizie care a rănit profund comunitatea credincioșilor creștini din România.

A fost o perioadă în care românii au trăit, poate pentru prima dată după 1989, sentimentul izolării și al fricii administrate de propriul stat.

Desigur, acele măsuri au fost luate într-un context foarte dificil, dar memoria publică reține nu doar deciziile, ci și inconsecvențele: imaginea premierului Orban sărbătorind, alături de colaboratori, fără mască, în plin lockdown, pe 25 mai 2020, în sediul Guvernului, a fost un simbol al dublului standard și al ipocriziei.

Pentru mulți cetățeni, acel episod a anulat orice justificare morală a restricțiilor impuse anterior. În acea perioadă, noi, românii obișnuiți, aveam voie să ieșim din casă doar pe o rază de câteva sute de metri și doar cu declarație scrisă și semnată în original…

De aceea, numirea d-lui Orban în 6.10.2025 într-o funcție atât de înaltă, în cadrul Administrației Prezidențiale, ridică inevitabil întrebări legitime privind criteriile etice și politice ale președintelui Dan. Mai concret, se pune problema coerenței morale a unui mandat prezidențial.

Președintele Nicușor Dan a fost ales de milioane de români nu pentru că promitea perfecțiunea, ci pentru că oferea o alternativă – o speranță că România poate fi condusă onest, cu decență, rigoare de matematician și integritate. Tocmai de aceea, fiecare gest al său este privit prin prisma acestor așteptări.

Transformarea Palatului Cotroceni într-un refugiu pentru vechile rețele politice îmbătrânite în rele ar fi nu doar o greșeală administrativă, ci o eroare simbolică, de natură a submina încrederea multor români în președintele Dan. O președinție care și-a câștigat voturile inclusiv prin promisiunea moralității nu își poate permite compromisuri de acest fel fără a pierde sensul misiunii sale.

Ca simplu cetățean, nu cer imposibilul. Nu cer un președinte infailibil, ci unul care arată că a învățat din trecut și care înțelege că puterea este un mijloc de a repara, nu de a perpetua vechile apucături ale clasei politice. O mare parte din românii care l-au votat pe 18.05.2025 nu cer loialități personale, ci loialitate față de niște valori și principii.

Încrederea este cel mai prețios capital politic. Ea nu se câștigă prin decizii spectaculoase, ci se menține prin consecvență, prin transparență și prin respectul față de memoria colectivă, care nu a uitat greșelile trecutului.

De aceea, domnule președinte Dan, este momentul să vă reamintiți de ce ați fost ales: nu pentru a perpetua vechiul mod de a face politică, pe care românii l-au respins masiv prin vot, ci pentru a aduce alt ton, altă morală și altă ordine în viața publică.

Românii au obosit de improvizație, de jocuri de culise și de amnezia morală care a devenit regulă. Ei nu așteaptă de la dumneavoastră minuni, ci o Românie onestă, de bun simț, așa cum ați promis în mai 2025.