Articol publicat în Libertatea, în data de 20 ianuarie 2026

În urmă cu peste 4 luni, dl. Președinte Nicușor Dan a declarat cu seninătate, ca un oarecare agent constatator, că România nu are un plan/proiect de țară de prea mulți ani. Evident că avea dreptate, doar că, în plus față de ceea ce putem constata și noi, simplii cetățeni care nu suntem plătiți din bani publici pentru a rezolva probleme ale societății, dl. Dan avea și are și obligația să facă o muncă serioasă în direcția elaborării unui plan de țară (împreună cu zecile de consilieri pe care i-a numit la Cotroceni)!

În 11.09.2025, dl. Dan a declarat, într-un interviu la TVR, că va declanșa o amplă dezbatere în societate, la care va invita și guvernul și partidele, alături de societatea civilă, pentru a elabora astfel de plan/planuri (în domeniul economic, în educație, sănătate etc.). A mai declarat atunci că potențialul României vine din oamenii săi, dar că trebuie lucrat împreună, iar domnia-sa se va apuca de această muncă după ce va mai “trage aer în piept”, adică după ce va rezolva împreună cu guvernul problema deficitului bugetar.

Nu știu dacă la categoria de “tras aer în piept” s-ar încadra și competiția politică dintre dl. Dan și dl. Bolojan la alegerile din București din 7.12.2025 (prin candidații susținuți de fiecare dintre ei). Aceasta sigur nu a arătat vreun spirit de conlucrare între cei doi capi ai puterii executive, care par a uita că sunt subordonați interesului public, iar nu mai presus de acesta. Iar interesul public le cere să lucreze împreună pentru rezolvarea marilor probleme ale României. Evident, dacă nu sunt în stare, pot să-și dea demisia și să dea altora șansa de a face mai mult și mai bine, nu sunt ei singurii potențiali ocupanți ai acelor funcții de mare responsabilitate publică.

Între timp, guvernul instalat de dl Dan la finalul lui iunie 2025 a mai dat un pumn în cap (la figurat) milioanelor de români care au îndrăznit să aibă proprietăți în țara lor (impunând foarte din scurt, în decembrie 2025, creșteri uriașe de impozite și taxe pe proprietate), fără dezbatere publică și fără a da șansa implementării lor corecte de la 1.01.2026 (data intrării în vigoare). Deocamdată, nu se vorbește public despre impactul negativ asupra activității economice, asupra companiilor care fac afaceri în România și care au în patrimoniul lor diverse active. Multe dintre acestea vor avea creșteri de costuri foarte semnificative, pe care ar putea încerca să le recupereze fie reducând alte costuri (dând afară oameni, de exemplu) sau crescând prețuri (ceea ce nu ajută la reducerea celei mai mari inflații din UE, declanșată de politicile economice ale guvernelor Ciolacu+Bolojan).

Dincolo de problema costurilor semnificative pentru acele companii, marea problemă este, ca de obicei, incapacitatea celor doi capi ai puterii executive din România de a înțelege nevoia de predictibilitate a celor care fac afaceri în România. Nu e deloc onest, domnilor Bolojan & Dan, să se emită astfel de reglementări în decembrie 2025, cu intrare în vigoare de la 1.01.2026!!!

Oare, după părerea d-lui președinte Dan, bulibășeala din ianuarie 2026 de la calcularea noilor impozite și taxe locale înseamnă că au “rezolvat problema deficitului bugetar”? Sau cei doi cârmaci ai României mai au în plan să dea și alți pumni în cap/în plex (la figurat) poporului român și economiei României, făcând astfel trambulină spre câștigarea următoarelor alegeri partidului neo-legionar AUR, condus de cel care amenință public oamenii cu uciderea prin jupuire în public și cu agresarea sexuală? Oare ce sugerează întârzierea rușinoasă a prezentării spre dezbatere publică a bugetului de stat pentru 2026, pe care legea (de care nu le pasă de prea multe ori) obligă guvernul să-l fi prezentat deja parlamentului până la 15 octombrie 2025? Oare noi surprize fiscale pentru antreprenorii români supuși deja decimării de către actualul guvern?

Oare după posibila continuare a scăderii consumului din ianuarie 2026, vreunul dintre cei doi lideri ai puterii executive mai are de gând să dea vreun mesaj public inept (precum cel din vara anului 2025 despre iminența incapacității de plată a țării), care să sperie și mai mult consumatorii din România, să-i facă să țină banii la saltea, în loc să-i cheltuiască pentru relansarea economiei?

Dincolo de acest preambul prea lung (impus de unele acțiuni/inacțiuni politice incredibile ale acestor doi domni trecători pe la conducerea României), iată un început de propunere pentru un nou plan de țară, de la un simplu cetățean plătitor de impozite și taxe, căruia îi pasă de România noastră, pe care unii o afundă în recesiune economică și din care (vrând/nevrând) mai izgonesc niște copii și tineri, care nu pot avea șanse la locuri de muncă bine plătite în țara lor, într-un asemenea climat economic.

1. Prima idee: România are nevoie de unirea românilor!

Nu doar în preajma sărbătorii Unirii de la 24 ianuarie, ci mult mai des, avem nevoie să vorbim despre ce ne poate uni. Nu sperăm la unanimități, dar e normal să ne propunem largi majorități în jurul unor idei/valori/speranțe/visuri/aspirații comune.  

Mult prea mult, politica ne dezbină. Principala cauză? Politicienii lipsiți de vocație (sau politrucii, cum îi numea în cunoștință de cauză dl. Klaus Iohannis), care ajung prea ușor la conducerea țării! Dar o politică bine făcută ne poate uni! Care ar putea fi niște mari teme care să ne unească pe majoritatea dintre noi, mai întâi în spirit, iar apoi în acțiune?

Un prim exemplu: credința în Dumnezeu. Peste 80% dintre români declară în sondajele făcute publice faptul că au credință în Dumnezeu. Cum își poate arăta fiecare credința, prin faptele de zi cu zi, este altă discuție, pentru altă ocazie.

În ultimii ani, mulți dintre acești politruci au coborât pe Dumnezeu în politică, în mod indecent, pentru a-i înșela pe români, cum că ei, cică, ar fi credincioși/buni creștini. Faptele lor și stilul lor de viață arată adevărul despre cine sunt! Tot mai mulți dintre români nu se mai lasă păcăliți cu astfel de șmecherii finanțate din bani publici (cu sute de milioane de euro, drenate de partidele parlamentare de la bugetul public național în ultimii ani, pentru propaganda lor politică). Dacă acești vicleni nu au aflat deja, poate vor afla la un moment dat că Dumnezeu nu se lasă batjocorit (conform Epistolei către Galateni a Sfântului Pavel, capitolul 6, versetul 7)…

Despre alte idei privind planul de țară al României voi continua să argumentez în următorul articol de opinie, după ce vom sărbători în pace Unirea din 24 ianuarie. O rugăminte celor care o comentează public: să nu o mai numească “mica Unire”, pentru că nicio unire nu e mică! Iar cea de la 24 ianuarie 1859 a fost măreață, prin geniul politic al liderilor unioniști ai românilor de atunci și prin curajul lor de a pune marile puteri în fața faptului împlinit și de a negocia cu acelea cu demnitate și patriotism autentic (cu fapta, iar nu doar cu vorba).