Am venit pe lume în Craiova, în județul Dolj, în noaptea dintre 25 și 26 mai 1977. Primul meu strigăt de viață a răsunat la foarte scurt timp după victoria echipei Liverpool în finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal, finală jucată în acea seară. Poate că destinul le-a pus împreună, ce știu sigur e că interesul meu pentru fotbal m-a urmărit până astăzi …
Primele amintiri din copilărie mă poartă prin Segarcea, la bunicii din partea tatălui meu și în cartierul Brazda lui Novac din Craiova. La vârsta mea de 5 ani, familia noastră s-a mutat în Craiovița Nouă, unde am învățat la Școala Generală nr. 33. Mai târziu, am urmat cursurile Colegiului Economic Gheorghe Chițu din Craiova.
În toți acești ani de școală generală și liceu, am muncit mereu pentru un loc în frunte, iar efortul continuu și performanțele constante au fost îmbinate cu multe momente de joacă, distracție, bucurie, care mi-au lăsat amintiri frumoase.
Din tot parcursul meu școlar, amintirea cea mai dragă rămâne aceea despre locul I pe județ la Concursul de Limba Română Alexandru Macedonschi, unde am obținut nota maximă 10, sub îndrumarea plină de iubire a doamnei profesoare Florica Tăiatu. Mi-a rămas în memorie acel model înțelept de stimulare a performanței unui elev, nu m-am împăcat ușor cu alte modele educaționale bazate pe coerciție.
Revoluția din decembrie 1989 m-a găsit în sânul familiei, la bunici, în Segarcea. Aveam doar 12 ani, dar am urmărit cu atenție schimbările politice și sociale ale acelor vremuri.
Cu regret, constat unele asemănări dintre atunci și acum, dintre fenomene sociale de atunci și ceea ce ar părea că se repetă acum. Ultimii ani au demonstrat într-o formă brutală că anumite genuri de război și agresiune, pe care le credeam înțelese și depășite în secolul XXI, nu doar că sunt posibile, ci devin din ce în ce mai probabile.
Am gustat amarul comunismului – foamea, umilirea noastră la cozile interminabile pentru alimente proaste și puține, frigiderul gol, frigul, întunericul, propaganda și minciuna generalizată, spectacolele anuale pline de minciuni grețoase din fiecare 23 august și multe altele. În sufletul meu, trăiesc vii amintirile acelor vremuri, dar și mai puternice sunt cele ale exploziei de bucurie și entuziasm din decembrie 1989, precum și ale presei libere pe care o devoram cu nerăbdare la începutul anilor ’90.
Manipulările grosolane la care am fost supuși de către cei care au trădat România și au preluat puterea politică atunci au devenit tot mai evidente odată cu trecerea timpului.
