Articol publicat în Libertatea, pe data de 11 Noiembrie 2025

Domnii Nicușor Dan (președintele României) și Ilie Bolojan (prim-ministru), împreună cu ceilalți lideri ai coaliției de guvernare, au arătat deja în acest an 2025 că nu prea au habar despre cum să le asigure majorității românilor un nivel de trai decent. Dar la asta îi obligă „art. 47 din Constituția României, Nivelul de trai: Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”. Citeşte întreaga ştire: Mai sunt judecători în România!

Și atunci au început tot felul de diversiuni politicianiste, astfel încât să ofere poporului mai degrabă circ, în loc de pâine. Una dintre acțiunile de propagandă puse în scenă în acest an 2025 a fost cea contra magistraților, sub pretextul așa-ziselor “pensii speciale”, legiferate în trecut tot de politruci, iar nu de magistrați, desigur!

Alimentarea urii majorității românilor, care, în mod total justificat, sunt sătui de nedreptățile din România (inclusiv de pensiile numite „speciale”), contra magistraților, a fost un act iresponsabil, contra intereselor fundamentale ale României!

De ce au făcut-o? Sperând, eronat, că, astfel, milioanele de români care și-au pierdut din puterea de cumpărare în acest an, nu vor mai băga de seamă că pot cumpăra tot mai puține produse cu aceiași bani, fiind ocupați cu vizionarea spectacolelor mediatice produse de partidele de la guvernare. Total fals! Românii nu mai pot fi prostiți atât de ușor, au trecut acele vremuri!

Evident că problema tuturor pensiilor speciale trebuie rezolvată, iar nedreptatea în acest domeniu trebuie curmată o dată pentru totdeauna, de urgență, prin modificarea Constituției! Dar, până la o rezolvare cinstită și permanentă, nu e corect ca, dintre toți beneficiarii de azi ai acestei politici publice inepte legiferate de regimurile politice din ultimii 15 ani, să fie luați la țintă doar magistrații!

De partea cealaltă, nu putem trece cu vederea nici anumite răspunsuri eronate, care în mod cert au pus gaz pe focul aprins contra magistraților onești de către inamicii libertății românilor, despre care e de discutat serios… Rămân, așadar, valabile toate ideile exprimate deja în articolul de opinie publicat în Libertatea în 23.10.2025: https://www.libertatea.ro/opinii/catalin-dima-domnule-presedinte-dan-domnule-prim-ministru-bolojan-faceti-o-pace-dreapta-cu-magistratii-5495147.

Vom adăuga însă, acum și cu ocazii viitoare, alte câteva idei și propuneri din partea societății civile despre cum putem face mai bine în România, și în acest domeniu.

De ce așa nu?

Pentru noi, iubitorii de libertate, este faimoasă o vorbă: „Mai sunt judecători la Berlin!”. Conform Dexonline, expresia aceasta vine de la o întâmplare adevărată. Frederic al II-lea, regele Prusiei (1712-1786), voia să-și mărească parcul castelului său de la Sans-Souci. Pe locul însă unde suveranul intenționa să-și extindă grădina se afla o moară. Frederic l-ar fi chemat pe morar și i-a propus să i-o cumpere. Morarul n-ar fi vrut să i-o vândă. Și atunci regele l-a avertizat că i-o poate lua cu forța. La care morarul i-a răspuns cu sinceritate (considerată de unii o naivitate): „Da, dacă n-ar mai exista judecători la Berlin!”.

Parafrazată, expresia a devenit celebră și e invocată ori de câte ori un simplu cetățean vrea să susțină că, totuși, forța politică nu va putea încălca dreptul său.

Cuvintele morarului sunt citate adesea în franțuzește: „Il y a des juges à Berlin”, datorită scriitorului francez François Andrieux. Contemporan cu Frederic, el a pus povestirea în rime, într-un mic poem intitulat „Morarul de la Sans-Souci” și din care au mai intrat în literatură și alte versuri izbutite, ca de exemplu următoarele două, cuprinzând o puternică înțepătură la adresa despoților: „Ce sont là jeux de prince: On respecte un moulin, on vole une province”. (Iată-o toană princiară: Respectă o moară și jefuiește o țară).

Revenind la relevanța pentru viețile noastre curente, adevărul este următorul: într-o societate sănătoasă (precum cea în care dorim să trăim în România, noi cu copiii și nepoții noștri), judecătorii sunt în centrul sistemului de administrare a dreptății (sistemului judiciar). Ei trebuie bine selectați, pregătiți, protejați, răsplătiți (nu doar financiar ci cu respect și recunoștință din partea cetățenilor pentru munca lor onestă). Ce a făcut în 2025 contra lor regimul politic trecător, Dan-Bolojan, a fost fix opusul acestui standard, evident!

Fără judecători adevărați, care să respecte, intepreteze și aplice corect Constituția și legile țării, noi, simplii cetățeni, nu am mai avea cui să ne plângem (altcuiva decât Bunului Dumnezeu), atunci când statul / guvernul / diverse autorități publice ne încalcă drepturile. Aia ar fi finalul democrației și al libertății noastre (chiar așa imperfectă cum e ea azi)!

Ce este de făcut de către cetățenii români cărora le pasă de libertatea lor ?

Noi, simplii cetățeni, să ne luptăm, fiecare după cum poate, strict în limitele cadrului constituțional și legal actual, pentru dreptate, demnitate și adevăr! Să nu mai lăsăm ca astfel de valori să fie acoperite cu minciună, diversiune, hoție și fărădelege!

Să afirmăm cu curaj adevărul, pentru ca acesta să se audă mai tare decât minciunile lor, după cum poate fiecare dintre noi!

Să ducem în instanța de judecată, pe masa judecătorilor, cazurile de abuzuri ale statului / guvernului / autorităților publice!

Să avem încredere în judecata magistraților onești, chiar dacă uneori nu o înțelegem sau ea nu ne convine!

În loc de concluzii…

Un sistem judiciar drept nu este în primul rând o povară bugetară, ci o formă de protecție a cetățenilor, individuală și colectivă.

Libertatea și celelalte drepturi ale oamenilor nu se negociază, chiar dacă uneori sunt incomode pentru guvernanți. Ele se apără în fața magistraților.

Dacă mai sunt judecători în România (iar eu cred cu tărie că sunt), atunci mai există și speranță. Pentru că ei apără principiul că fiecare om are dreptul la o judecată dreaptă și că puterea politică poate fi cenzurată, iar abuzul poate fi sancționat. În acest fel, demnitatea umană nu rămâne doar o iluzie.