Articol publicat în Libertatea, în data de 27 Septembrie 2025.

Ca părinte, nu îmi pot închipui durerea familiilor care tocmai și-au pierdut copiii uciși de o bacterie la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iași, conform anunțurilor publice de ieri, 26 septembrie 2025. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe copii și să-i întărească pe părinți și bunici în aceste clipe teribile!

Iar d-lor Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, marii conducători ai guvernelor și majorităților parlamentare de după 2021 (când a fost aprobat PNRR), fostului ministru al sănătății Alexandru Rafila și și autorilor morali ai acelei coaliții contra votului popular din 2020, în frunte cu dl. Klaus Iohannis: rușine să vă fie pentru ce ați lăsat în urmă!

Ați ratat (împreună cu echipele pe care le-ați coordonat cu competența cunoscută) jaloane majore impuse de Comisia Europeană pentru sectorul sănătății (în interesul românilor) — de la infrastructură spitalicească regională la dotări critice și sisteme de control a infecțiilor. Date din MonitorPNRR confirmă că doar în 2023 au fost ratate, cu buna știință, 4 jaloane din cele 30 dedicate doar acestui sector. Aici nu mai vorbim de eșec. Vorbim de o stare de fapt ce reflectă incapacitatea administrativă, birocrația ucigașă și cultura clientelară care a direcționat resursele către „proiecte rapide” de imagine pentru partidele politice, nu către edificii sanitare sustenabile. Analiștii independenți au avertizat că România, mai degrabă decât să construiască spitale moderne, a devenit maestră în reparații temporare sau pur și simplu abandon. Rezultatul concret: banii europeni pierduți și pe viitor  inaccesibili, spitale rămase la stadiu de planuri și machete, pacienți vulnerabili din nou, expuși la riscuri de toate felurile— iar răspunderea ministerială sau guvernamentală este egală cu zero.

Focarul de infecții cu Serratia marcescens de la Iași (deci municipiu reședință de județ, fosta capitală a Moldovei dinainte de Unirea de la 1859, nu un mic oraș de provincie), este simptomul cel mai crud al uneia din bolile cronice a sistemului: infrastructura precar întreținută și oportunități ratate de fiecare guvern în parte. Deși spitalul fusese renovat masiv în 2023 cu fonduri europene, valoarea comunicată public de 138,8 milioane lei nu a fost suficientă pentru a învinge realitatea: instalații vechi, circuite neadaptate, suprasolicitarea infrastructurii actuale, lipsa unei culturi reale a calității și siguranței medicale etc.

În 2025, sistemul public de sănătate din România se află literalmente cu un picior în groapă.  După aproape două decenii de „reformă continuă” – un termen folosit adesea mai mult declarativ și pe care noi, victimele indolenței lor, oricum am obosit să-l auzim – rezultatele sunt încă departe de ceea ce așteaptă cetățenii. Legea nr. 95/2006, actul normativ fundamental care stabilește principiile și arhitectura sistemului sanitar, a fost modificată de aproape 200 de ori de la adoptare, semn al lipsei de stabilitate și viziune pe termen lung. În 35 de ani am avut 33 de ministrii ai sănătății. În paralel, bugetul acestui sistem bolnav de sănătate a crescut de peste șapte ori, ajungând la peste 77 de miliarde de lei în 2025. Și totuși, percepția populației și indicatorii de performanță plasează România printre codașii Europei.

Textul de mai jos prezintă o radiografie rapidă a problemelor actuale, folosind date din rapoarte oficiale, studii europene și analize academice. Mă voi strădui să răspund la întrebarea: de ce, în ciuda banilor tot mai mulți pompați în el, sistemul public românesc de sănătate continuă să fie temut de mulți români, care preferă să sufere acasă decât să intre pe tărâmul bacteriilor ucigașe ? Și mai ales: care ar putea fi soluțiile realiste pentru a transforma sănătatea într-o prioritate strategică?

Probleme structurale și financiare

Subfinanțarea cronică și distribuția ineficientă a resurselor

În ciuda creșterilor bugetare, România rămâne printre ultimele țări din UE la alocarea procentului din PIB pentru sănătate și la cheltuielile alocate pe cap de locuitor. În 2025, Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) depășește 77 miliarde lei, dar cu toate acestea, autoritățile recunosc un deficit de cel puțin 10 miliarde pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.

Problema majoră nu este doar „cât” se alocă, ci mai ales „cum” sunt cheltuiți banii alocați. În 2025, pentru prima dată, sumele destinate salariilor personalului din spitale (17 miliarde lei) depășesc cheltuielile pentru servicii medicale efective (15,7 miliarde lei). Practic, finanțăm mai mult funcționarea și menținerea sistemului, decât actul medical în sine. Aceasta arată o decuplare între resursele investite și rezultatele pentru pacienți. În Spitalul Județean de Urgență Călărași, de exemplu, aproape jumătate din buget merge pe salarii și întreținere, în timp ce fondurile pentru materiale sanitare și medicamente se termină frecvent înainte de finalul lunii. Medicii sunt nevoiți să recomande pacienților să cumpere din buzunar tratamentele de bază.

Eterna “reformă” blocată în spitale

Spitalele consumă aproape jumătate din resursele FNUASS (46%). Există unități performante – spitale universitare sau de urgență, care duc greul cazurilor complexe. Dar în paralel, numeroasele spitale județene, municipale sau orășenești care funcționează cu volum redus de activitate, fiind menținute mai mult din rațiuni sociale și politice, ca angajatori locali. Lipsesc indicatorii obiectivi de performanță cum ar fi: numărul real de pacienți tratați, calitatea actului medical, gradul de satisfacție al pacienților. În absența acestora, sistemul recompensează simpla existență, nu performanța. Spitalul municipal din Huși, ca să luam un alt exemplu, cu 150 de paturi în portofoliu, a raportat în 2024 mai puțin de 20 de internări pe zi, dar cheltuielile de personal au crescut cu 30% față de anul anterior. În lipsa unor criterii clare de eficiență, aceste spitale continuă să fie finanțate la fel ca unitățile mari și supraîncărcate.

Veriga slabă –  sistemul ambulatoriu și medicina primară

Un principiu recunoscut la nivel internațional este „inversarea piramidei”: mutarea accentului de pe spitale către prevenție, medicina de familie și servicii ambulatorii. În România, acest deziderat este repetat de ani de zile, dar foarte puțin aplicat. Datele arată că numărul consultațiilor ambulatorii per capita este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În lipsa unor servicii primare puternice, pacienții ajung direct la spital, chiar și pentru probleme care ar putea fi rezolvate mult mai simplu. Rezultatul: spitale aglomerate, liste de așteptare și costuri inutile. În mediul rural, un medic de familie deservește frecvent peste 2.500 de pacienți, mult peste recomandările europene. Alternativa lipsește iar oamenii se prezintă direct la camera de gardă a spitalului județean, chiar și pentru afecțiuni minore.

Probleme de încredere și accesibilitate

Românii se numără printre cei mai nemulțumiți cetățeni din Europa în privința sistemului medical. Conform unui studiu IPSOS, doar 39% dintre conaționalii noștrii evaluează sistemul ca „bun” sau „foarte bun”, în timp ce media globală este de peste 50%. Și mai grav, doar 24% dintre români au încredere că primesc în țară „cel mai bun tratament disponibil”, față de 91% în Portugalia sau 70% în Germania !

Această lipsă de încredere are consecințe majore: pacienții sunt tentați să caute soluții în străinătate, să cheltuiască din buzunar sume considerabile în sistemul privat sau să recurgă la rețele informale pentru a obține servicii mai bune. Mii de pacienți români se înscriu anual pe listele spitalelor din Ungaria sau Austria, chiar dacă trebuie să suporte costuri mari din buzunar. Motivația? Percepția că acolo „se face medicină adevărată”.

Inechități în accesul la serviciul medical de calitate

România este campioană la timpii de așteptare pentru acces la medicamente inovatoare: peste 899 de zile, față de media europeană de 511 zile. Diferențele urban-rural sunt dramatice: mii de localități nu au medic de familie, iar locuitorii lor depind de spitale aflate la zeci de kilometri distanță. Infrastructura spitalicească este concentrată în marile orașe, lăsând regiuni întregi într-o precaritate greu de înțeles în 2025. În județul Vaslui, satul Bălteni cu peste 1.000 de locuitori nu are niciun medic de familie. Locuitorii trebuie să parcurgă 40 de kilometri până la cel mai apropiat cabinet. Pentru vârstnici sau persoane cu venituri reduse, această distanță devine o barieră insurmontabilă.

Personal insuficient și exod masiv al cadrelor medicale

România formează anual mii de medici și asistente, dar mare parte pleacă în străinătate. Motivele sunt complexe: condițiile precare din spitale, lipsa de echipamente moderne, salariile percepute de unii ca insuficiente pentru a compensa carențele sistemului (inclusiv birocrația sufocantă pentru personalul medical) dar și lipsa respectului profesional. Această migrație masivă reprezintă nu doar o problemă de sănătate publică, ci și una de securitate națională, cum subliniază unele analize academice. În 2024, spitalul județean din Vaslui a pierdut 12 medici specialiști într-un singur an, majoritatea plecați în Franța și Germania. Secțiile au rămas subdimensionate, iar timpul de așteptare pentru pacienți a crescut cu 60%.

Factori de risc și presiuni externe

România se confruntă cu un tablou epidemiologic complex – fumatul zilnic: 19% dintre adulți, peste media europeană, consumul excesiv de alcool: 19%, comparabil cu țările baltice și obezitatea: 16% dintre adulți, în creștere alarmantă. Aceste comportamente duc la o prevalență ridicată a bolilor cronice: boli cardiovasculare, diabet, cancer. Mortalitatea evitabilă și tratabilă rămâne una dintre cele mai ridicate din Europa. În plus, România are o populație în proces accelerat de îmbătrânire – aproape 20% dintre locuitori au peste 65 de ani – ceea ce va crește și mai mult presiunea asupra sistemului.

Posibile soluții pentru un sistem mai echilibrat

Finanțarea inteligentă și transparentă se poate face prin integrarea transferurilor salariale în tarifele serviciilor, astfel încât spitalele să fie finanțate proporțional cu activitatea și rezultatele, introducerea unor indicatori de performanță obligatorii pentru fiecare unitate sanitară și diversificarea surselor de finanțare: dezvoltarea asigurărilor private complementare și utilizarea eficientă a fondurilor europene. În Polonia, reforma din 2017 a corelat plata spitalelor cu performanța. Rezultatul? Reducerea cu 15% a internărilor evitabile în doar trei ani.

Reechilibrarea piramidei prin întărirea medicinei de familie stimulând financiar și logistic cabinetele medicilor de familie, dezvoltarea centrelor comunitare pentru zonele rurale, care să ofere servicii medicale de bază și integrarea serviciilor ambulatorii prin investiții în policlinici moderne care să reducă presiunea pe spitale. În Cluj-Napoca, deschiderea unui centru ambulatoriu integrat a redus cu 20% numărul prezentărilor la camera de gardă pentru cazuri ușoare.

Digitalizare și consolidarea politicilor de e-Health prin scalarea dosarului electronic al pacientului la nivel național, cu interoperabilitate între spitalele private și de Stat, medici de familie și farmacii. Telemedicina și ea ar putea fi o soluție pentru zonele izolate și pentru monitorizarea bolilor cronice iar analiza big data ar putea servi mai bine deciziilor bazate pe dovezi, nu pe intuiții politice. În pandemie, platformele de telemedicină au permis consultarea pacienților cronici din mediul rural, evitând întreruperea tratamentului pentru mii de bolnavi cu diabet și hipertensiune.

Managementul calității prin evaluări reale și periodice ale spitalelor prin indicatori precum rata infecțiilor nosocomiale, mortalitatea evitabilă, gradul de satisfacție al pacienților. Publicarea transparentă a rezultatelor pentru a stimula competiția între unități.

Profesionalizarea managementului spitalelor, depolitizat și bazat pe criterii de competență. În Danemarca, publicarea anuală a indicatorilor de calitate a spitalelor a dus la o creștere cu 30% a satisfacției pacienților în zece ani.

Prevenție și educație prin campanii naționale împotriva fumatului, consumului de alcool și obezității.

Programe de screening pentru cancer și boli cardiovasculare și educație pentru sănătate în școli, ca materie obligatorie, pentru a forma generații mai responsabile.Numai programul de screening pentru cancerul de col uterin din România, relansat în 2023, a descoperit mii de cazuri în stadii incipiente, salvând vieți și reducând costurile ulterioare.

România în context european

Comparativ cu media UE, România prezintă câteva particularități:

• Alocări financiare reduse, dar pondere disproporționată pentru spitale.
• Mortalitate tratabilă mult peste medie.
• Acces dificil la medicamente inovatoare.
• Nivel extrem de scăzut al încrederii populației în sistem.

Aceste decalaje nu pot fi reduse peste noapte, dar pot fi abordate printr-o strategie coerentă. România poate adapta modelul Bismarck al asigurărilor sociale la realitățile locale, punând accent pe prevenție, eficiență și transparență. În Germania, timpul mediu de acces la un medicament inovator este de 133 de zile, față de aproape 900 în România. Această diferență face ca pacienții români cu boli rare să caute tratament peste graniță.

Radiografia sistemului de sănătate din 2025 arată un paradox: se alocă mai mulți bani din bugetele publice ca niciodată, dar rezultate și percepții mai proaste decât multe țări cu resurse similare. Sistemul românesc este prins între inerția spitalelor, lipsa resurselor umane, o digitalizare fragmentară și o încredere publică la cote minime.

Soluții există și sunt aplicate cu succes în alte țări europene: finanțare legată de performanță, întărirea medicinei primare, digitalizare, prevenție, parteneriate public-private. România are nevoie de voință politică și managerială pentru a le implementa.

Sănătatea nu trebuie privită ca „sac fără fund”, ci ca o investiție strategică în viitorul națiunii aici, pe teritoriul patriei (iar nu risipită în toate zările). Fără un sistem medical funcțional, toate celelalte politici publice își pierd relevanța. Iar românii au dreptul nu doar la promisiuni, ci la un sistem de sănătate care să le asigure demnitatea, siguranța și speranța de viață la nivel european.

Domnule ministru Alexandru Rogobete, domnule Prim-ministru Ilie Bolojan, vă dorim succes în punerea în practică a bunelor intenții în domeniul sănătății, declarate în aceste ultime 3 luni de când ați preluat mandatul! Timpul va arăta, implacabil, poza reală a rezultatelor muncii dumneavoastră și colegilor care vă susțin.